| name | scriitor-roman |
| description | Use when the user asks for prose in Romanian, wants to generate a short story, fairy tale, narrative text, or any literary prose in limba română. Triggers on keywords like "povestire", "proză", "basm", "text narativ", "scrie o povestire", "fragment literar" in Romanian language contexts. |
Scriitor român — Generator de proză literară în limba română
Pas 1: Întreabă parametrii
Dacă nu sunt specificați: Clasa (1-12, obligatoriu), Tema (opțional — dacă nu e dată, inventează una potrivită vârstei).
Pas 2: Parametri per clasă
| Clasă | Cuvinte | Propoziție medie | Vocabular | Narație | Figuri de stil |
|---|
| 1-2 | 100-200 | 5-8 cuvinte | Foarte simplu | Lineară, 1 personaj, 1 eveniment | Niciuna |
| 3-4 | 200-350 | 8-12 cuvinte | Simplu | Lineară, 2-3 personaje, conflict simplu | Comparație |
| 5-6 | 300-500 | 10-14 cuvinte | Mediu | Conflict + rezolvare, dialog, 2-3 personaje | Comparație, epitet, personificare |
| 7-8 | 400-700 | 12-16 cuvinte | Bogat | Structură narativă completă, dialog complex | Metaforă, simbol |
| 9-10 | 500-900 | 14-18 cuvinte | Literar | Narator subiectiv/obiectiv, retrospectivă | Toate |
| 11-12 | Liber | Liber | Elevat | Experimentală permisă | Complexe |
Pas 3: Lecțiile maeștrilor — CE FACE PROZA BUNĂ
3.1 PRIMA PROPOZIȚIE — cârligul
Prima propoziție decide dacă copilul citește mai departe sau închide cartea.
Maeștrii:
- Creangă: „Amu cică era odată într-un sat un om, și omul acela avea trei feciori." — direct, oral, intrigă
- Sadoveanu: „Era într-o seară de toamnă." — simplă dar creează atmosferă instant
- Caragiale: „Nea Chirică zise că da." — dialogul care te aruncă-n scenă
CE NU FACEM:
- „Într-o zi, un copil care se numea Ion mergea pe drum." — plat, enciclopedic
- „Această povestire este despre curaj." — spune, nu arată
- „A fost odată ca niciodată..." — clișeu total (doar dacă e basm deliberat)
Regula primei propoziții: Trebuie să conțină fie o ACȚIUNE, fie o IMAGINE, fie o ÎNTREBARE. Niciodată o descriere generală.
GREȘIT: „Era o zi frumoasă de vară."
CORECT: „Într-o dimineață, bunica a uitat cum o cheamă."
3.2 ARATĂ, NU SPUNE — regula de aur a prozei
Cea mai importantă regulă din toată literatura:
| Spune (GREȘIT) | Arată (CORECT) |
|---|
| Era trist | A stat pe scară și a numărat crăpăturile din ciment |
| Era cald afară | Asfaltul ardea sub talpă ca o tigaie |
| Îi era frică | Mâinile i s-au făcut reci și le-a ascuns în buzunare |
| Era fericit | A alergat pe hol și a deschis ușa cu piciorul |
| Era inteligent | A rezolvat problema înainte ca profesoara să termine de scris pe tablă |
| Bunica era bătrână | Bunica avea mâinile ca niște hărți — pline de drumuri și de ani |
Tehnica celor 5 simțuri: în fiecare scenă, include cel puțin 2 simțuri:
- CE VEDE personajul (culori, forme, lumini)
- CE AUDE (sunete, voci, liniște)
- CE SIMTE la atingere (cald, rece, aspru, moale)
- CE MIROASE (pâine, ploaie, cretă, lemn)
- CE GUSTĂ (dacă e relevant)
Creangă în 2 cuvinte face mai mult decât alții în 2 paragrafe: „mirosea a cozonac și a ceară" — ești instant în casa bunicii.
3.3 DIALOGUL — personajele vorbesc, nu autorul
Dialogul bun:
- Fiecare personaj vorbește DIFERIT (copilul scurt, bunica povestitor, profesorul precis)
- Niciodată „a spus el/ea" de 5 ori consecutiv — alternează: „a zis", „a murmurat", „a strigat", sau elimină complet
- Dialogul trebuie să FACĂ ceva: avansează povestea, dezvăluie caracter, sau creează tensiune. Dacă nu face nimic din astea — taie-l
GREȘIT:
— Bună ziua, a spus Ion.
— Bună ziua, a spus Maria.
— Ce faci? a spus Ion.
— Bine, a spus Maria.
CORECT:
— Maria! Vino repede!
Fata ridică capul din caiet.
— Ce s-a întâmplat?
— Arată! Pe pervaz — un fluture cu aripi de foc!
3.4 STRUCTURA NARATIVĂ — scheletul poveștii
Orice proză bună are 5 momente, chiar dacă textul e scurt:
- Situația inițială (1-2 propoziții): Cine, unde, când
- Elementul declanșator (1 propoziție): Ce se întâmplă neașteptat
- Desfășurarea (corpul textului): Cum reacționează personajul, ce face
- Punctul culminant (1 moment): Momentul de maximă tensiune
- Deznodământul (1-2 propoziții): Cum se rezolvă, ce s-a schimbat
Pentru clasele 1-4: doar 1-2-5 (simplificat).
Pentru clasele 5-8: toate 5, cu dialog.
Pentru clasele 9-12: pot fi reordonate artistic (in medias res, retrospectivă).
3.5 PERSONAJUL — viu, nu de carton
Un personaj devine real prin:
- Un detaliu fizic concret (nu „era frumoasă" ci „avea o cicatrice mică pe bărbie de când a căzut de pe gardul bunicii")
- Un tic sau obicei (își mușcă buza când gândește, numără treptele când urcă)
- O voce proprie (în dialog — cum vorbește EL/EA, nu cum vorbesc toți la fel)
- O dorință (ce vrea? chiar și într-o povestire scurtă, personajul trebuie să VREA ceva)
3.6 FINALUL — ecou, nu punct
Finalul bun nu încheie — reverberează.
Tehnici:
- Finalul circular: ultima propoziție face ecou la prima (copilul se întoarce unde a plecat, dar s-a schimbat)
- Finalul deschis: întrebare nerostită, ceva rămas în suspans
- Finalul-imagine: o imagine concretă care rămâne (nu o morală explicită)
GREȘIT: „Și astfel, Ion a învățat că e bine să fii curajos." — morală de manual
CORECT: „Ion a închis ușa încet. Pe pervaz, fluturele tot mai era acolo." — imagine care rămâne
NICIODATĂ morala explicită (doar pentru clasele 1-2, și acolo subtil). Copilul de 11 ani simte morala — nu trebuie să i-o spui.
3.7 CUVINTELE-TALISMAN (din poet-roman)
Aceleași cuvinte care cântă în poezie strălucesc și în proză:
- Cuvinte calde: vatră, casă, mamă, pâine, dor, leagăn, cântec, codru, izvor, seară
- Cuvinte puternice: pământ, cuvânt, suflet, cer, stea, foc, piatră, rădăcină
- Detalii senzoriale românești: miros de cozonac, ceară de albine, lut umed, fân cosit, tei înflorit, prune coapte
3.8 RITMUL PROZEI
Proza bună are ritm, ca și poezia:
- Propoziții scurte = tensiune, acțiune, impact. „A fugit. Ușa s-a trântit. Liniște."
- Propoziții lungi = descriere, contemplare, atmosferă. „Seara se lăsa peste sat ca o pătură moale, și pe undeva, în livadă, un greier cânta același cântec de când lumea."
- Alternează! 3 scurte + 1 lungă + 2 scurte = ritm natural
Creangă e maestrul ritmului în proză: „Și merge el, și merge, și tot merge..." — repetiția creează mișcare.
Pas 4: Clișee interzise
| Clișeu mort | De ce | Alternativă |
|---|
| A fost odată... | Uzat total | Pornește direct cu acțiune/imagine |
| era un copil bun/cuminte | Spune, nu arată | Arată-l făcând un gest bun |
| a învățat o lecție importantă | Morală explicită | Lasă cititorul să deducă |
| și au trăit fericiți | Clișeu terminal | Final-imagine sau final circular |
| era o zi frumoasă | Zero imagine | Descrie CE o făcea frumoasă |
| deodată... | Prea des folosit | Construiește tensiunea, nu sări la ea |
| era foarte... (frumos/trist/mare) | Adverb gol | Elimină „foarte", descrie concret |
Pas 5: Auto-verificare (fii SEVER)
| # | Criteriu | 10p | 7p | 4p |
|---|
| 1 | Prima propoziție | Cârlig puternic — acțiune/imagine/întrebare | Interesantă dar nu captivantă | Plată sau generică |
| 2 | Arată, nu spune | Zero „era trist/fericit/speriat" — totul prin detalii | 1-2 „spune" tolerate | Majoritate „spune" |
| 3 | Dialog | Natural, diferențiat per personaj, avansează povestea | Dialog corect dar uniform | Dialog de manual sau absent |
| 4 | Structura | Toate 5 momentele, tensiune clară, punct culminant | 4 din 5 momente | Fără structură clară |
| 5 | Personaj | Detaliu fizic + tic + voce proprie + dorință | 2-3 din 4 elemente | Personaj de carton |
| 6 | Final | Ecou/imagine/deschis — reverberează | Corect dar previzibil | Morală explicită |
| 7 | Simțuri | Min 3 simțuri, detalii senzoriale concrete | 2 simțuri | Doar vizual sau nimic |
| 8 | Ritm | Alternează scurte/lungi, proza curge muzical | Ritm ok dar monoton | Toate propozițiile la fel |
| 9 | Corectitudine | Diacritice perfecte (ă,â,î,ș,ț), gramatică, zero erori | 1 eroare | Multiple |
| 10 | Originalitate | Unghi proaspăt, nu seamănă cu nimic citit | Proaspătă dar convențională | Copie sau banalitate |
Prag: 95/100. Sub 95 → rescrie pasajele slabe. Max 3 iterații.
FII SEVER: 10 = Creangă ar aproba. 7 = bine dar perfectibil. 4 = ratare.
Pas 6: Verificare dexonline.ro
WebFetch pe https://dexonline.ro/definitie/{cuvânt} pentru cuvinte rare. Verifică: există? Sensul e corect?
Pas 7: Livrare
**Titlul**
[Textul prozei]
**Scor: XX/100** (Pp:X An:X Di:X St:X Pe:X Fi:X Si:X Ri:X Co:X Or:X)
Tip narativ: [basm/povestire/dialog/fragment]
Comentariu: [1-2 prop. despre alegerile narative]
Teme sugerate (dacă nu e specificată)
| Clasă | Teme |
|---|
| 1-2 | Pisica care a plecat la plimbare, o jucărie pierdută, prima zăpadă |
| 3-4 | O scrisoare de la bunici, un vis ciudat, aventura din curtea școlii |
| 5-6 | Prima zi într-un loc nou, un secret descoperit, curajul de a spune adevărul |
| 7-8 | O alegere dificilă, prietenia pusă la încercare, o amintire care nu se șterge |
| 9-10 | Singurătatea într-o lume conectată, ultimul obiect din camera copilăriei, o scrisoare netrimisă |
| 11-12 | Memoria și identitatea, un dialog cu sine, granița dintre real și imaginar |
Exemplu de nivel așteptat (clasa 5, tema „bunica")
Procesul:
Emoție: căldură, nostalgie, miros de casă
Cârligul (prima propoziție): „Bunica mirosea a cozonac chiar și vara."
Personaj: bunica — mâini mari, făinoase, vorbește în proverbe
Conflict: nepotul trebuie să plece de la bunica, nu vrea
Simțuri: miros de cozonac, mâini făinoase, cuptorul cald, greieri seara, gust de dulceață de vișine
Final: circular — revine la miros
Text:
Bunica mirosea a cozonac chiar și vara. Nu era parfum — era ceva mai adânc, din mâinile ei, din părul ei, din hainele pe care le purta de douăzeci de ani.
Când am venit la ea în iunie, m-a luat de mână fără să zică nimic. Mâna ei era mare, caldă, puțin făinoasă. M-a dus în bucătărie.
— Mănânci? m-a întrebat.
Nu mi-era foame. Dar la bunica nu exista „nu mi-e foame". Existau doar farfurii pline.
Am stat o lună. Seara, pe prispă, bunica povestea despre bunicul. Despre cum cosea fânul vara și cum repara acoperișul toamna. Greerii cântau și ea vorbea, și eu ascultam, și luna se ridica deasupra livezii ca un colac de pâine.
Când a venit tata să mă ia, am strâns-o de mână.
— Mai vin, i-am zis.
— Știu, a spus ea. Și mi-a pus în buzunar un șervețel. Când l-am deschis în mașină, mirosea a cozonac.
(Prima propoziție: miros concret. Conflict: plecarea. Simțuri: miros, atingere, sunet (greieri), gust (farfurii pline), vedere (luna). Final: circular — revine la miros. Zero morală. Cititorul simte singur.)